Standard A.G.H.

162276871_896609494504082_1328793029226955570_n

standard a.g.h.

ORIGINI :
Aparut la inceputul secolului XX în SUA, obținut prin selecție din Carneau (tip de porumbel domestic), porumbei voiajori și Mondain.

ASPECT GENERAL :
Este un porumbel de talie mijlocie spre mare,cu pozitia corpului inclinata, nemotat ,fara cravata. Este asemanator cu porumbelul calator, insa este mai mare,mai puternic.

CARACTERISTICILE RASEI :

CAPUL: deosebit de puternic. Din profil se observa ca linia exterioara a acestuia (de la varful ciocului la ceafa ) este una curbata arcuita, cu deschidere destul de mare. Crestetul capului nu trebuie sa fie ingust sau plat.Fruntea si ceafa sunt late,rotunjite dar nu bombate. Privind din fata se observa cum fruntea descreste foarte putin ca latime spre baza ciocului.

CIOC: de lungime medie, puternic, ambele mandibule aproape la fel de groase, linia de intersectie prelungita a ciocului trece prin dreptul ochiului, culoarea ciocului în functie de gradul de intensitate al culorii, la exemplarele albe de culoarea pielii. Narile de dimensiune medie, netede (fine), integrate corespunzator in linia ciocului si a capului, pudrate cu alb, sectiunea inferioara a ciocului fara protuberante.

OCHII: Rosu aprins (de preferință culoarea rubinului) pana la rosu portocaliu, cu nuanta mai deschisa la exemplarele de culoare maro, cu nuanța mai închisa la exemplarele albe. Ochi de culoare închisa sau rosie pana la rosu portocaliu corespunzător cu penajul pestriț.

PLEOAPELE: Geana ochilor îngusta, fina aproape insesizabila, în funcție de gradul de intensitate al culorii.

GAT: de lungime medie, puternic, lat la umeri, in forma conica, care se îngusteaza usor spre cap, bine legat de trunchi.

PIEPT: lat, adanc si bine rotunjit, evidentiere inainte, proeminent de la baza aripii in jos.

SPATE: lat la umeri, plat, se ingusteaza usor spre coada.

ARIPI: puternice, fixate la nivelul corpului, susținute pe coada, fara a se intersecta si fara a ajunge complet la capatul cozii, cu acoperirea corespunzătoare a spatelui, aripi late.

COADA: scurta, ingusta, purtata usor sub linia orizontala (este scurta, alcatuita din 12 rectrice puternice , sustinute de pene supracodale si subcodale bine dezvoltate , purtata strans , astfel ca ajunge la varf de grosimea unei pene si jumatate. Este mai lunga cu aproximativ 2 cm decat varful aripii. Ca pozitie , continua linia inclinata , intr-un unghi de 12 grade al spatelui).

PICIOARE: puternice, de lungime medie, bine departate, netede, culoarea unghiilor corespunzatoare cu cea a ciocului.

PENAJ: Strans pe corp (neted, matasos , strans lipit de corp. Penajul trebuie sa fie curat, fara semne de infestatie cu paraziti. Remigele sunt late, puternice, acoperindu-se bine unele pe celelalte. Penele supracodale si cele subcodale sunt lungi aceperind bine rectricele).

VARIETATE :
Unicolor: alb, negru, rosu, galben, cafeniu, rosu, kaki;
Fara bara: dungat , solzat, gut, albastru, argintiu, argintiu aprins, rosu intens, galben intens, cafeniu, kaki;
Diluat fara bara: dungat, solzat, albastru, argintiu, rosu, galben, cafeniu, kaki.
Diluat: albastru, argintiu, rosu, galben, cafeniu, kaki.
Gut: gut inchis, solzat, dungat, fara bare în albastru, argintiu, rosu intens, galben intens, cafeniu, kaki.
Indigo homozigot în albastru: argintiu, rosu intens, galben intens, cafeniu, kaki.
Andaluz (indigo raspandit) si andaluza homozigota în albastru: argintiu, rosu intens, galben intens, cafeniu, kaki.
Culoare fara bare, dungat sau solzat pe albastru: argintiu, rosu intens, galben intens, cafeniu, kaki.
Opal : solzat inchis, solzat, dungat, albastru fara bare, argintiu, rosu intens, galben intens, cafeniu, kaki, albastru deschis, argintiu deschis, rosu deschis, galben deschis, cafeniu deschis, kaki deschis.
Redus: solzat inchis, solzat, dungati, fara bare în albastru, argintiu, rosu intens, galben intens, cafeniu, kaki, albastru deschis, argintiu deschis, rosu deschis, galben deschis, cafeniu deschis, kaki deschis.
Arlechin (multicolor): almond, diluat, dun auriu, agat rosu si galben, almond rosu recesiv DeRoy (culoare rara).
Pestrit: tip fluture , pestrit dominant pe negru, dun, rosu, galben, cafeniu intens, kaki intens, albastru, argintiu, rosu si galben intens.

CULOARE SI DESEN :
Toate culorile pure, iar în cazul exemplarelor monocolore, culoarea este prezentă pe cât posibil uniform la nivelul întregului corp. Toate accentele continue, bine delimitate și de culoare intensă. La exemplarele cu reflexe trebuie să fie prezent un desen pe cât posibil uniform la nivelul aripilor. Exemplarele dominant roșii și dominant galbene prezintă zona capului, gâtului și a pieptului, precum și aripile roșii, respectiv galbene, culoarea la nivelul abdomenului mai mult sau mai puțin deschisă, aripile și coada deschise la culoare, cu sau fără pigmenți de culoare de bază. Exemplare cu accente maro pal și maro pal cu reflexe cenușii; în zona gâtului și desenul aripilor maro, aripi și coadă cenușii frecvent cu pigmentare discret maronie, vârful cozii maro.Exemplarele închise la culoare prezintă un colorit mai atenuat, de la negru cu o culoare uniformă a penajului mai mult sau mai puțin maronie și fără vârful cozii diferențiat. Exemplarele închise la culoare prezintă o culoare de bază închisă, cu burta și picioarele în nuanțe deschise, precum și coadă albastră cu vârful negru. La exemplarele cu reflexe închise la culoare, aripile trebuie să fie, pe cât posibil cu reflexe închise la culoare cu sau fără desen la margine. În cazul culorilor pale se acordă o atenție specială unei culori deschise, clare de bază și a aripilor. Exemplarele în nuanțe cenușiu pal prezintă în colorit pal cu inserții discrete roșiatice la nivelul penajului de pe gât. Exemplarele indigo prezintă culoarea de bază albastră cu pene deschise la culoare la nivelul cozii, inclusiv vârful cozii. În măsura în care există un desen, acesta este roșu-ruginiu. Exemplarele de rasă pură evidențiază o culoare de bază foarte deschisă (roșu pal) cu cap închis la culoare. Exemplarele andaluziene prezintă o culoare neagră albăstrie la nivelul capului și al gâtului, al penajului de la nivelul pieptului și burții, precum și al cozii ceva mai deschise la culoare, aripile albastru închis, cu margine pe cât posibil neagră, sunt admise mici inserții roșiatice. Exemplarele tigrate sunt desenate pe o suprafață colorată în mod unitar cu alb și trebuie să prezinte o distribuție pe cât posibil uniformă a culorii, coada și cele 7 pene primare externe sunt marcate colorat. Exemplarele pestrițe trebuie să prezinte un model în pondere de 50:50. Limita de toleranță este de 30:70, porumbeii care prezintă doar câteva pene albe sau colorate nu sunt considerați tigrați sau pestriți. Exemplarele gri prezintă una sau un număr redus de inserții albe la nivelul penelor (culoare grizzle), acesta trebuie să prezinte accente în culoarea de bază.

DEFECTE GRAVE :
Corpul lung, ingust, mic sau prea mare; la prinderea in maini,musculatura prea moale; piept plat; tinuta înclinata; prea inalt sau prea jos pe picioare; poziția picioarelor prea apropiate; curba din partea de sus a capului prea aplatizata sau prea bombata; frunte îngusta, în forma de pana; cap deformat (patrat; muchii; atipic); ochii albi; pleoape grosiere; ciocul subtire; nari incretite; formatiuni carunculare sub mandibula inferioara; falduri pe penajul gatului; aripi încrucișate; spate neacoperit; aripi trenate; pene si incaltatura pe degete; penaj decolorat; culoare sau desen defect.

APRECIERE :
Aspectul general ; forma corpului si tinuta; înalțimea picioarelor; cap; cioc; ochi; culoare si desen.

INEL :
10-11 mm (conf.EE)

SURSA: Entente Européenne

335081050_193398273318435_5765230007003743408_n

334887688_1675110159589193_3394857276669498139_n

334902166_152180097410373_6953390237976685384_n

AMERICAN GIANT HOMERS

United States of America - Standard

    PREFATA : Acest standard este un ghid de evaluare a trasaturilor specifice rasei, precum si a ansamblului format de toate aceste trasaturi din care rezulta in final, calitatea fiecarui exemplar.
    Spre deosebire de crescatori, care, in activitatea lor de selectie a reproducatorilor isi poate concentra atentia pe o singura caracteristica, cum ar fi de exemplu, faldurile de pe penajul gatului, forma capului, etc., un arbitru trebuie să isi concentreze atentia asupra tuturor caracteristicilor specifice rasei si a modului in care, acestea, sunt reunite eficient in acelasi exemplar.
   Acest standard atribuie valori (puncte) caracteristicilor specifice rasei si are menirea de a ajuta la judecarea punctele forte si a punctelor slabe in compararea si clasificarea unui lot de porumbei. O aplicarea corecta a acestor valori elimina necesitatea existentei unei liste explicite cu defecte si interdictii.
Este foarte recomandat ca fiecare arbitru sa aiba la indemana acest standard, atat in scris, precum si cate o copie a celor 3 desene ale standardului (din profil, din fata si de sus). El nu trebuie sa lase nici o indoiala in mintea expozantilor ca nu ar cunoaste standardul pana in cele mai mici detalii sau ca nu ar aplica standardul oficial in luarea deciziilor sale.

TIP : Termenul "tip" se referă în mod obișnuit la combinația dintre structura, pozitia și profilul păsării. Este ilustrată clar în schița cu trei puncte de vedere a idealului. În ceea ce privește punctele de arbitrare, tipul este recunoscut și apriciat în cadrul caracteristicilor structurale specifice standardului. Unul ar trebui să se refere la schița de trei puncte de vedere a idealului, deoarece se referă la toate elementele din standardul scris.
   DIMENSIUNE : Intr-o expozitie pasarile cu calitati vor varia moderat în mărime, de la 24 cm la 28 cm în înălțime, de la 24 cm la 26,5 cm în lungime, și de la 12,5 cm la 15 cm latimea pieptului. Atentia prioritara a arbitrului trebuie sa fie mai importanta pentru “TIP”,si nu față de dimensiune. Cu toate acestea, păsările excesiv de mari sau excesiv de mici sunt destul de nedorite.
   GREUTATE : O pasăre de calitate superioară pregatita pentru expozitie va da senzatia de o pasare grea. Pasarea slabita sau grăsa sunt calități nedorite și vor fi penalizate. Greutatea ideală a unui mascul este de 992 gr pornind de la 851 gr pana la 1134 gr. Greutatea ideală a unei femele este de 936 gr, pornind de la 794 gr pana la 1077 gr. Păsările din aceste intervale sunt considerate ca fiind egale între ele în mărime. Păsările care se află în afara acestor intervale vor avea puncte deduse în conformitate cu alocările punctuale care urmează:
   CAP : (15 puncte) Linia exterioara a capului creste treptat fara intreruperi, de la vârful ciocului până deasupra ochiului, apoi coborând într-o linie neîntreruptă pana la gat,respectiv ceafa. Crestetul capului nu trebuie sa fie ingust sau plat.Fruntea si ceafa sunt late,rotunjite dar nu bombate.Privind din fata se observa cum fruntea descreste foarte putin ca latime spre baza ciocului. Intregul cap ar trebui sa fie destul puternic.
   OCHII : (5 puncte) Au privirea apriga ,crancena. De culoare rubin roșu sau portocaliu, roșu rubiniu preferat. Ochii sparti, scursi (ochi al carui iris este traversat de catre e pata de culoare diferita de cea care este ceruta, de la marginea externa pana la pupila. Mici pete pigmentate diferit sunt, conform raselor, defecte mai mult sau mai putin grave) sau deschisi (albi) sunt un defect grav. Un ochi negru solid (culoare mura) este acceptat la culorea alba si baltat. Ambii ochi de aceeași culoare. Ochi de perle false acceptabile la culoarea cenusie și kaki.
   GEANA : (2 puncte) Dimensiuni medii, îngrijite, netede, subtiri, uniforme aproape insesizabile. Poate varia de la culoarea închisă la păsările colorate de culoarea cărnii și roz în alb și baltat.

   CIOC : (5 puncte) lungime medie, gros si drept. Ambele mandibule cu substanță (grosime) aproape egale. Intreptat usor spre față, fără sa intrerupa linia capului. Mandibule fara urme de strambutura sau incrucisare. Poate varia la culoare la păsările de culoare închisă, la galben aprins cu trese roșii, la culoarea cărnii preferată la alb și permisă la baltat.
   NARI (CARUNCULE) : (2 puncte) Dimensiuni medii, netede, textura fina și fără incretituri. Ar trebui să se potrivească fără probleme între cap și cioc. Fără formatiuni carunculare la baza mandibulei inferioare.
   GAT : (5 puncte) Gros, de lungime medie. Conic scazand treptat, ușor de la cap pana la umeri. Nu există semne de falduri pe penajul gâtului sau barbie.
   STRUCTURILE CORPULUI : Un total de 36 de puncte este alocat partilor anatomice ale corpului. Ele sunt strâns legate, de corpul ( piept, spate și crupion). Acest lucru păstrează un accent puternic pentru criteriile de selectie a acestei rase. În același timp, alocările substanțiale de puncte pentru partile anatomice ochi, cioc, picioare, cap, culoare și tip reflecta aprecierea in selectia Giant Homerului, ca o rasă de expoziție cu un echilibru plăcut de putere și frumusețe.
   CORP : (16 puncte) Scurt, larg, adânc și puternic construit. Corpul în ansamblu prezintă un aspect conic, usor descrescator pana in varful cozii, simtindu-se clar în mână. Crupionul este musculos și conic, fără lățime și planeitate, nu ar sustine coada.
   SPATE : (5 puncte) Plat și drept, cu umeri largi care se îngustează usor spre crupion pana in varful cozii. Formează o linie cu coada inclinat formand un unghi de aproximativ douăsprezece grade sub orizontală.
   PIEPT : (10 puncte) Este proeminent si lat ( de aproximativ 14 cm intre incheieturile aripilor ). Sternul lung si acoperit bine cu muschi masivi si elastici, se curbeaza putin inspre abdomen.
   CRUPION : (5 puncte) Adânc, drept și bine legat de spinare. Privit din lateral este bine echilibrat, curbându-se ușor spre exterior, dar menținând o adâncime bună în spate pentru a asigura o crupă cu muschi bine definiti . Bine acoperit, cu o musculatura puternica.
   ARIPI : (10 puncte) În proporții corespunzătoare cu lungimea corpului. Proeminente și puternice de la incheietura umerilor pana la spate, acoperind aproape tot coprul din vedere frontală. Strans lipite de corp, proportionale ca marime cu celelalte regiuni corporale. Remigele primare se odihnesc pe coada, aproape atingadu-se la varfuri. Cele secundare trebuie sa acopere bine spatele si crupionul. Trebuie să fie zece remige primare în fiecare aripă. În situatia în care aripa are mai mult de zece remigii primare, acesta defect trebuie să aibă aceeași greutate ca si cum ar avea mai puțin de 10 remigii. Capacele aripilor ar trebui să acopere crupionul bine si fără probleme. Remigile primare sunt puternice late, cu textura fina. Penajul ce acopera aripa este prevăzut cu pene netede, strânse, strâns suprapuse. Vârfurile aripilor nu au voie să cadă sub coadă sau să treacă peste crupion. Regmigiile primare și secundare sunt suprapuse, ferme si strans lipite.Fara tendinte in forma de vapor.

   COADA : (5 puncte) Este scurta , alcatuita din 12 retrice puternice , sustinute de pene supracodale si subcodale bine dezvoltate , purtata strans , astfel ca ajunge la varf de grosimea unei pene si jumatate. Este mai lunga cu aproximativ un centimetru, decat varful aripii. Ca pozitie , continua linia inclinata ( intr-un unghi de 12 grade ) a spatelui.
   PICIOARE SI GHIARE : (5 puncte) De lungime medie, cu aplomb mare, sunt pozitionate putin inclinat din spate inspre inainte. Aspect puternic care denotă grosimea osului. Coapsele pline și musculoase. Genunchii si fluierele picioarelor sunt lipsite de pene. Degetele de la picioare puternice și drepte, fără penaj si incaltatura. Trebuie să existe patru (4) degete de la picioare separate, individuale, pe fiecare picior, așa cum este descris în mod clar pe standard. Toate degetele de la picioare trebuie să fie uniforme și corect proporționate, complete cu unghii. Unghiile de la picioare uniforme în culoare corespunzătoare cu cea a ciocului.
   PREZENTARE EXPOZITIONALA : (10 puncte) Increzator, sănătos și alert, cu pene ingrijite, netede pe tot parcursul expozitiei. Fără pene pe picioare sau unghii murdare. Calm în cușca de expoztie. La manipulare, nu este agitat. Nu prea gras sau slab. Păsările cu deformări ar trebui eliminate în conformitate cu standardul de mai sus. Păsările bolnave trebuie eliminate din expozitie pentru a evita contactul cu alte exemplare.
   CULOARE SI DESEN : Toate varietatile de culori sunt considerate ca având zece (10) puncte care sunt la discreția arbitrului la incadrarea la o anumită clasă de culori sau tip . Aceste zece puncte se adaugă celor 100 de puncte de bază stabilite în standard. Calitatea culorii și a tipului nu este luată în considerare în departajarea pe varitate de culoare. Consultați clasificările standard ale culorilor. Păsările clasificate greșit și evaluate ca atare si repartizate în conformitate cu specificațiile stabilite pentru clasa XIV, AOC din standard.

a) desen cu cravata si epoleti: remigile intercalate nevizibile la aripie inchise sunt autorizate.
b) varietate de Barza clara: remigile intercalate nevizibie la aripile inchise sunt autorizate.
c) Papillotas de Bohme si alte rase ce au semnul Papillota: pentru rasele in cauza aceasta exceptie trebuie specificata in standarde.
d) Semne speciale la rase rare: pentru aceste rase, exceptia trebuie specificata in standard.(ex: Cravatat Turbitean).
- coada deviata
- coada crapata sau prea deschisa
- pozitie a rectricelor in forma de tigle.
- atrofiere a glandei uropigiene, araexceptia precizata in standard
- mai putin de 11 si mai mult de 13 rectrice*
Nota: de fapt, 11 si 13 rectrice constituie un defect grav dar nu eliminatoriu la toate rasele, cu exceptia cazului precizat in standard.
- culoarea ochilor alta decat cea solicitata in standard.
- ochi curs (ochi al carui iris este traversat de catre e pata de culoare diferita de cea care este ceruta, de la marginea externa pana la pupila. Mici pete pigmentate diferit sunt, conform raselor, defecte mai mult sau mai putin grave).
- ochi de culori diferite*.
- modificarea formei pupilei*.

Descarca clasa culori

scurt istoric al rasei a.g.h.

United States of America

SCURT ISTORIC AL FORMARII RASEI AMERICAN GIANT HOMER

Una din cele cateva rase cu adevarat americane, uriasul american (American Giant Homer) a fost recunoscuta pentru prima data ca o rasa distincta de catre National Pigeon Association in anul 1928 la Expozitia Nationala a S.U.A. Rasa este rezultatul unei tentative a crescatorilor de porumbei utilitari pentru a imbunatati rasa lor, atat din punct de vedere comercial cat si estetic. Conform lui Levi, pionierii acestei rase sunt Ed Blaine, Irv Goss, Stout Stanley şi Carl Graefe. In anii treizeci si patruzeci cresterea acestei rase pentru sacrificare, a fost foarte raspandita printre crescatori in Akron si Ohio. Pe langa selectarea pur şi simplu pentru carne, s-au facut si incrucisari cu voiajorul belgian de frumusete (Show Antwerp ), voiajorul englez de frumusete (Show Homer ) iar mai tarziu cu Show racer, pentru a imbunatati proprietatile capului. De asemenea, in anii cincizeci si saizeci s-au facut incrucisari cu Mondainul francez pentru a mari dimensiunea corpului si cu Strasser pentru a imbunatati culoarea rosu recesiv, influenta acesteia din urma fiind minima.

Astazi, rasa nu mai este campionul productiei de carne cum a fost initial, ci unul dintre cei mai frumosi porumbei de show dintre rasele de utilitate. In ultimii 10 - 20 de ani nu au fost modificari semnificative ale rasei, ci doar imbunatatiri la cap, structura corpului si dimensiunea globala. Initial cu greutatea limitata la 620 – 760 de grame, in prezent, unele pasari ating greutatea unui King sau a unui Mondain francez. Porumbelul urias american este crescut in toate culorile, iar crescatorii sai sunt printre cei mai informati in domeniul studierii si combinarii culorilor. Carl Graefe si Ed Blaine au fost printre primii sustinatori ai imbogatirii caracterului estetic al rasei prin introducerea unor gene rare de culoare (dominant opal spre exemplu, care acum este destul de comuna in rasa).

standard-definitie

Scurt istoric :
   Primele standarde în columbofilie par să fi apărut la începutul anilor 1900.
   Odata cu infiintarea „Clubului Francez de Porumbei” si a asociatiei „Prietenii Porumbeilor” in anul 1903 si 1904 in Franta, una dintre primele sarcini a acestor organizatii a fost aceea de a crea si publica standardele raselor franceze, in mod prioritar, pentru a putea efectua un arbitraj uniform a lor in cadrul Expozitiei Salonului de Agricultura din Paris.
   Aproape simultan , în Germania , colectia de rase Marten , care cuprindea un numar de 105 rase în anul 1895 , a fost înlocuita de celebra ediție a „Schachtzabel” în 1909,care a prezentat 122 de rase.
   A fost prima descriere a particularităților de rasa ,destul de eterogene si mai mult sau mai puțin completa. Dar în „Schachtzabel”, o parte dintre aceste descrieri erau deja făcute sub forma de text standard pentru câteva rase, la inițiativa cluburile lor de specialitate.
   In Anglia, Cotofana engleză care a fost descrisa de Simpson , a cunoscut primul standard scris într-o formă schematică, care este aproape de ceea ce stim noi astazi.
   In perioada dintre cele două războaie au aparut marea majoritate a standardelor sub o forma de redactare comuna , în diferite țări europene , în special în Germania și Franța . In ultimii 50 de ani a avut loc o uniformizare a textelor , și in cele din urmă în 2001, Comisia Europeana de Standardizare a Porumbeilor a publicat un cadru pentru elaborarea de standarde la porumbei , pe care toate textele din toate țările Europene trebuie să-l respecte. Utilizarea, traducerea si actualizarile lor,vor fi astfel mai usor de facut.
   In Romania, primele descrieri ale unor rase romanesti de porumbei se fac in revistele avicole, in jurul anilor 1920-1930, urmand ca mai tarziu in anul 1955 in cadrul Conferintei Interregionale a Asociatiilor Crescatorilor de Animale Mici din R.P.R. sa apara primele descrieri sub forma de standard. O descriere amanuntita a raselor romanesti se face de catre dr. Stefan Peterfi in lucrarea „Cresterea Porumbeilor” aparuta in limba romana in anul 1963.
   Primele standarde oficiale, apar insa in cadrul Asociatiei Centrale Columbofile din Romania, in anul 1974.
Odata cu afilierea Romaniei la asociatia europeana de profil, Entente Europeenne, se omologheaza international, mai multe rase romanesti, in anul 2008, pe langa cele 8 rase omologate de catre colegii nostrii din Germania. In prezent, pe lista oficiala a raselor standardizate european, Romania are un numar de 26 de rase,aceasta se modifica la anumita perioada.

Definitie :
   Standardul, ar putea fi definit ca fiind un text pragmatic, care precizeaza în câteva cuvinte idealul pentru caracterele de rasa ,care definesc cel mai bine rasa şi care o diferenţiaza de alte rase. Descrierea este făcută pe baza unui cadru unitar, pentru toate rasele. Continutul este precis, lasand loc la cat mai putine interpretari posibile. Prin urmare, standardul oferă o oarecare garanție, continuitate și selectie uniforma pentru rasa.
   Standardul de rasa este un instrument util atat pentru crescator cat si pentru arbitru.
   Standardul nu este rigid. Prin urmare, rasele evolueaza , pozitiv – prin calitatea exemplarelor sau negativ - fiind posibila extinctia unei rase.
   Actualizările sunt necesare, periodic, din mai multe motive:
• S-au adăugat rase sau varietăți noi
• Nivelul de selecție se schimbă , iar noi trebuie să adaptam textul ,dar- foarte important: fără a forta schimbarea tipului de porumbel
• textul s-a dovedit ca permite diferite interpretări , prin urmare trebuie să-l clarificam
Redactarea :
   In Europa, textele sunt scrise în următoarea formă generală :
Grupa-Origine-Aspect general-Caracteristici de rasa: cap-ochi-cioc-gat-piept-spate- aripi-coada-picioare-penaj-varietati de culoare-marcaje sau desen-defecte grave- apreciere- marime inel.
   Rubricile „apreciere” si „greseli grave” trebuie adaptate ca si continut la grupa sau rasa in cauza.
   Exista o lista generala a defectelor eliminatorii sau de descalificare, valabila in Europa, care nu trebuie sa fie mentionate in standard, la defecte.
   Comisiile de standard nationale au competenta pentru rasele originare din tarile lor, in cadrul federatiilor nationale respective. Ele nu au voie sa modifice standardul unei rase straine, cu exceptia unei varietati noi ( de culoare sau desen )
   Comisia Europeana de Standardizare are competenta pe plan european, avand scopul de a uniformiza, armoniza, precum si de a da o valoare şi o garanţie la toate standardele.
   Pentru a face acest lucru, aceasta are dreptul de a supraveghea şi verifica comisiile naţionale, dar mai presus de toate este considerata ca un partener in vederea conceptului de standard European. Comisia Europeana se ocupa in special de problema standardelor de rasa provenite din țări din afara spatiului european.
   Aceasta adoptă decizii în ultimă instanţă, sub tutela E.E, fiind o componentă tehnică neutra şi autonoma.

arbitraj

PUNCTAREA SI COMPLETAREA CORECTA A FISEI DE ARBITRAJ

La Avantaje :
-se noteaza calitatile excelente sau foarte bune pentru caracterele de rasa

La Dorinte :
-se scrie tot ce se vrea dela porumbel (ca si caractere)cu conditia ca acestea sa nu fie trecute ca defecte in standard.

La Defecte :
-se noteaza greselile grave sau usoare care sunt trecute in standard daca exemplarul in urma arbitrajului a obtinut:

97 PCT.=EXCEPTIONAL : se scrie la rubrica avantaje care este un exemplar exceptional pentru acest nivel de selectie

96 PCT.=EXCELENT : se admite o singura remarca,a dorinte se noteaza deasemenea avantajele (ceea ceii avantajeaza comform standardului)-excelent in rasa sa.

95 PCT.=FOARTE BINE : se permit doua dorinte, se noteaza deasemenea si ceea ce ii avantajeaza .

94 PCT.=FOARTE BINE : se permit doua dorinte,se noteaza avantajele,cel cu 94 pct situat cu o treapta mai jos calficativ fata de cel cu 95 in functie de ce se observala cerinte.

93 PCT.=FOARTE BINE : trei dorinte+eventuale puncte pozitive.

92 PCT.=BINE : un defect (scris in standard)+2 dorinte+eventuale puncte pozitive evaluate cu bine.

91 PCT.=BINE : doua defecte+3 dorinte. Daca exemplarul are deja doua defecte, nu mai este obligatoriu sa notezi punctele pozitive, la avantaje.

90 PCT.=CORESPUNZATOR : trei defecte+eventuale dorinte.
Sub 90 PCT. exemplarul expus poate fi doar corespunzator rasei,asta in cazul in care nu este descalficat din lipsa de inel, prezenta paraziti, schelet deformat, etc.

ORDINEA CRITERIILOR DE ARBITRAJ A PORUMBELULUI URIAS AMERICAN

1.Impresia generala a porumbelului
2.Pregatirea porumbelului pentru expozitie
3.Desenul penajului si ingrijirea lui
4.Culoarea porumbelului
5.Inelul porumbelului
6.Picioarele porumbelului
7.Sternul porumbelului
8.Ochii porumbelului
9.Ciocul porumbelului
10.Carunculele porumbelului
11.Capul porumbelului
12.Geana porumbelului
13.Coada porumbelului
14.Pozitia porumbelului
15.Forma corpului

LISTA DEFECTELOR DESCALIFICATOARE SI ELIMINATORll GENERALE
Pentru expozitiile de Club si Europene

A) Defecte descalificatoare (de origine exterioara):

Aceste defecte sunt manipulari interzise si fac obiectul unui calficativ "DESCALIFICAT" pe fisa de arbitraj.
- exemplar fara inel.
- exemplar cu inel ce se poate scoate, din cauza ca are o dimensiune mai mare decat cea care este notata in standard ("sub
rezerva actualizarii de catre EE)
- exemplar ce are un inel dilatat, colorat. taiat si/sau relipit sau resudat.
- exemplar care a depasit varsta limita autorizata de catre regulamentul EE.
- exemplar ce are un semn distinctiv.
- exemplar in stare sanitara sau conditie generala de curatenie si prezentare rea.
- exemplar cu paraziti externi.
- exemplar deteriorat la nivel anatomic sau al penelor.
- exemplar ale carei delimitari ale partilor albe sau colorate au fost cosmetizati cu foarfece e intr-o maniera marcanta. (Mot, semn al capului sau al gatului)
Nota: cosmetizarea cu foarfece este tolerata daca este facuta moderat la Gaina Ungureasca.
Orice manipulare mecanica, chimica sau medicamentoasa asupra partilor acoperite de pene sau nu de pe corp, prin colorare,decupare ,lipire, pliere, spargere, taiere sau implantare de pene pentru ameliorarea aspectului exterior.
Nota: curatarea metatarsienelor si/sau genelor ochilor cu produse grase sau alcoolizate este autorizata, orice alta tentativa de a insela arbitrul si de a inftuenta in acest fel arbitrajul.

B) Defecte eliminatorii (congeniltale ale subiectului):

Aceste delecte fac parte din morfologia exemplarului si fac obiectul calificativului "ELIMINAT" pe fisa de arbitraj.
- exemplar lipsit de tip.
- exemplar de incrusisare manifestata.
- exemplar cu slaba dezvoltare anatomica.
- exemplar ce are un inel de diametru corect, dar care se poate totusi scoate.
- deformare incontestabila a scheletului
- stern foarte deformat in forma de S, U, sau fisurat.
Nota: exemplarele cu deformare slaba a sternului trebuie apreciate in functie de aceasta deformare. degete deformate, absenta unghiei (unghiilor), degete palmate.
Nota: aceste 3 notiuni nu trebuie luate in considerare la rasele foarte incaltate.
- deformarea ciocului
- deformarea penelor:
- pana crapata ("cu exceptia precizata in standard").
- remige sub forma grava de sabie.
- aripi sub forma grava de vapor.
Nota: aripile sub forma de vapor sunt remige secundare indreptate in sus si/sau dezlipite de pe corp, lasand spatele descoperit, in loc sa se suprapuna corect. La rasele cu penaj lung, sau la rasele foarte mari s-a convenit sa se procedeze cu toleranta in privinta acestui aspect al aripilor.
- mai mult de 11 si mai putin de 9 remige primare intr-una sau ambele aripi.
- partea primara a aripior intrerupta: pene de culoare printre remigile albe sau pene albe printre remigile colorate.

EXCEPTll :

*Exceptie: rasele pentru care aceasta particularitate este solicitata in standard.

SURSA: Entente Européenne