Sfaturi
SFATURI
Abecedarul crescatorului
* Citeste STANDARDUL nu te lua dupa alti columbofili !
* Asigura-te ca le oferi conditii optime de crestere !
* Gandeste-te pe termen scurt si lung la ce vei face cu porumbeii
* Curatenia este un lucru esential !
* Vaccinarea la timp este protectia investitiei tale !
* lndiferent de unde iti faci achizitiile, pune-i la carantina 5 zile tinandu-i sub observatie !
* In prima faza a achizitiei vitaminizeaza-i facandu-le vaccinurile obligatorii, chiar daca crescatorul a afirmat ca sunt facute si deparaziteaza-i atat intern cat si extern !
* Niciodata nu dati medicamente porumbeilor dupa ce auziti la unul si la altul fara a face un studiu in prealabil si fara a consulta un medic veterinar! Riscati !
* Cuibul reproducatorilor trebuie sa fie bine ventilat, aveti grija sa nu fie prea mic deoarece se pot sparge ouale din cauza greutatii lor !
* In cele 5 zile de observatie urmareste dejectiile pasarilor, ele nu trebuie sa fie cantitative si apoase ci rotunde, mici de dimensiunile unei monede si sub forma de melc; daca nu sunt asa, exista mai multe explicatii : intervine stresul la schimbarea volierei sau a hranei. Daca in cele cinci zile ( perioada de incubatie a bolii existente ) nu se redreseaza atunci trebuie sa iei legatura cu un medic veterinar pentru identificarea simtomatica a bolii respective !
* Gainatul da indicii despre sanatatea si forma porumbeilor !
* Gainatul unui porumbel sanatos si in forma, este de culoare inchisa, compact, consistent (ca mici sfere) mai mult uscat decat umed (partea alba reprezinta urina)!
* Daca pe gainat se observa si puf, este un semn al formei bune in care se afla porumbelul si deci un lucru imbucurator !
* Fiecare boxa spune o poveste, povestea sanatatii si formei porumbelului din acea boxa !
* Hrana trebuie sa fie cat mai variata in functie de anotimp !
* Apa trebuie sa fie proaspata si curata (se schimba zilnic si se administreaza in adapatori de plastic puse pe un suport, nu direct pe podea pentru a limita murdarirea apei)!
* Porumbeii trebuie sa aiba permanent grit pentru calciu, minerale pentru digestie !
* NU incerca sa achizitionezi multi porumbei fara calitati, NU VEI FACE PERFORMANTA ! Pentru aceasta rasa de porumbei ,datoritii greutatii lor, ideal este nisipul pe o baza de beton ! Cuiburile NU trebuie sa fie la inaltime, datorita conformatiei lor ei nu pot zbura la o inaltime de peste 1m !
* Necesarul de aer la un porumbel american este in jur de 1mc - asa ca atentie la numarul de achizitii si spatiu!
* Atentie ! Hrana porumbeilor trebuie sa fie depozitata corect, sterila si curata altfel riscati sa-i imbolnaviti! lnamicul nr 1 la aceasta rasa pe langa cele mai sus enumerate sunt umiditatea si curentul de aer !
* Porumbeii trebuie sa faca parte din famila ta altfel nu-i vei intelege !
* Asigura-te ca le oferi conditii optime de crestere !
* Gandeste-te pe termen scurt si lung la ce vei face cu porumbeii
* Curatenia este un lucru esential !
* Vaccinarea la timp este protectia investitiei tale !
* lndiferent de unde iti faci achizitiile, pune-i la carantina 5 zile tinandu-i sub observatie !
* In prima faza a achizitiei vitaminizeaza-i facandu-le vaccinurile obligatorii, chiar daca crescatorul a afirmat ca sunt facute si deparaziteaza-i atat intern cat si extern !
* Niciodata nu dati medicamente porumbeilor dupa ce auziti la unul si la altul fara a face un studiu in prealabil si fara a consulta un medic veterinar! Riscati !
* Cuibul reproducatorilor trebuie sa fie bine ventilat, aveti grija sa nu fie prea mic deoarece se pot sparge ouale din cauza greutatii lor !
* In cele 5 zile de observatie urmareste dejectiile pasarilor, ele nu trebuie sa fie cantitative si apoase ci rotunde, mici de dimensiunile unei monede si sub forma de melc; daca nu sunt asa, exista mai multe explicatii : intervine stresul la schimbarea volierei sau a hranei. Daca in cele cinci zile ( perioada de incubatie a bolii existente ) nu se redreseaza atunci trebuie sa iei legatura cu un medic veterinar pentru identificarea simtomatica a bolii respective !
* Gainatul da indicii despre sanatatea si forma porumbeilor !
* Gainatul unui porumbel sanatos si in forma, este de culoare inchisa, compact, consistent (ca mici sfere) mai mult uscat decat umed (partea alba reprezinta urina)!
* Daca pe gainat se observa si puf, este un semn al formei bune in care se afla porumbelul si deci un lucru imbucurator !
* Fiecare boxa spune o poveste, povestea sanatatii si formei porumbelului din acea boxa !
* Hrana trebuie sa fie cat mai variata in functie de anotimp !
* Apa trebuie sa fie proaspata si curata (se schimba zilnic si se administreaza in adapatori de plastic puse pe un suport, nu direct pe podea pentru a limita murdarirea apei)!
* Porumbeii trebuie sa aiba permanent grit pentru calciu, minerale pentru digestie !
* NU incerca sa achizitionezi multi porumbei fara calitati, NU VEI FACE PERFORMANTA ! Pentru aceasta rasa de porumbei ,datoritii greutatii lor, ideal este nisipul pe o baza de beton ! Cuiburile NU trebuie sa fie la inaltime, datorita conformatiei lor ei nu pot zbura la o inaltime de peste 1m !
* Necesarul de aer la un porumbel american este in jur de 1mc - asa ca atentie la numarul de achizitii si spatiu!
* Atentie ! Hrana porumbeilor trebuie sa fie depozitata corect, sterila si curata altfel riscati sa-i imbolnaviti! lnamicul nr 1 la aceasta rasa pe langa cele mai sus enumerate sunt umiditatea si curentul de aer !
* Porumbeii trebuie sa faca parte din famila ta altfel nu-i vei intelege !
Experienta crescatorilor din club
Imperecherea si reproducerea porumbeilor
Pentru crescătorii aflați la început de drum, reproducerea porumbeilor poate fi o sarcină dificilă, iar îngrijirea puilor este ca un puzzle în care piesele nu se potrivesc din prima. Un sfat dat de specialiști este ca păsările să fie separate înainte de împerechere.
Crescătorii cu experiență pot gestiona situații de împerechere planificată sau forțată pentru a produce și accentua anumite trăsături ale păsărilor.
În continuare vă prezentăm câteva aspecte de care este important să țineți cont pentru reproducerea porumbeilor.
1. Vârsta de împerechere
Porumbeii sunt cunoscuți ca păsări care se pot împerechea în permanență. Ei ating maturitatea sexuală în jurul vârstei de șase luni. În funcție de climat, mediu și temperaturi, reproducerea poate fi realizată în orice moment al anului.
2. Împerecherea
Pentru a vă asigura ca sesiunea de împerechere este realizată în condiții optime, trebuie să țineți cont de caracteristicile porumbeilor și să le oferiți un mediu adecvat. Porumbeii de sex masculin și feminin trebuie să fie adăpostiți separat până la momentul împerecherii.
3. În timpul sesiunii de împerechere, porumbeii au nevoie de confort
În momentul în care masculii s-au acomodat în boxe, femelele trebuie să fie introduse încet și sigur. Acest aspect este important deoarece femelele nu sunt la fel de atente precum partenerii masculi.
Există cazuri în care masculii pot ataca femelele, iar din această cauză este recomandat să separați spațiul din boxă cu o bucată de lemn.
După finalizarea împerecherii, puteți observa că masculii tind să se așeze într-un anumit loc din cuibar, iar femelele îi urmează. De cele mai mult ori, porumbeii masculi vânează un loc pentru a pregăti adăpostul pentru pui.
Este foarte important să luați toate măsurile de siguranță, să vă asigurați că apa este proaspătă și că nu există riscul contaminării pentru a evita apariția unor probleme pentru femele.
Adăpostul trebuie să fie ferit de umezeală, deoarece aceasta este o condiție pentru apariția bolilor. Stabiliți-vă o rutină pentru curățarea permanentă și adecvată a adăpostului, și pregătiți-vă pentru apariția puilor.
4. Procesul de reproducere
Incubația durează aproximativ 17 zile, iar femela începe să depună al doilea ou la doua zile după ce l-a depus pe primul. Eclozarea începe în mod normal la 18 zile de la startul incubației. În această perioadă, porumbeii sunt foarte silențioși și este important să nu îi deranjați.
Despre sesiunea de reproducere la porumbei se spune că durează mai puțin decât în cazul altor păsări. Evident, sunt câteva lucruri la care trebuie să fiți atenți, după ce porumbeii au fost împerecheați. Alimentația adecvată este crucială în perspectiva reproducerii.
5. Depunerea ouălor
În medie, femela depune două ouă. După depunerea ouălor, la 10 zile de la împerechere, porumbeii încep perioada de incubație. Eclozarea este realizată la 15-18 zile iar în această perioadă masculul ajută femela și se așează și el pe ouă. Mai târziu, după apariția puilor, atât masculul, cât și femela, se implică în creșterea acestora.
Crescătorii cu experiență pot gestiona situații de împerechere planificată sau forțată pentru a produce și accentua anumite trăsături ale păsărilor.
În continuare vă prezentăm câteva aspecte de care este important să țineți cont pentru reproducerea porumbeilor.
1. Vârsta de împerechere
Porumbeii sunt cunoscuți ca păsări care se pot împerechea în permanență. Ei ating maturitatea sexuală în jurul vârstei de șase luni. În funcție de climat, mediu și temperaturi, reproducerea poate fi realizată în orice moment al anului.
2. Împerecherea
Pentru a vă asigura ca sesiunea de împerechere este realizată în condiții optime, trebuie să țineți cont de caracteristicile porumbeilor și să le oferiți un mediu adecvat. Porumbeii de sex masculin și feminin trebuie să fie adăpostiți separat până la momentul împerecherii.
3. În timpul sesiunii de împerechere, porumbeii au nevoie de confort
În momentul în care masculii s-au acomodat în boxe, femelele trebuie să fie introduse încet și sigur. Acest aspect este important deoarece femelele nu sunt la fel de atente precum partenerii masculi.
Există cazuri în care masculii pot ataca femelele, iar din această cauză este recomandat să separați spațiul din boxă cu o bucată de lemn.
După finalizarea împerecherii, puteți observa că masculii tind să se așeze într-un anumit loc din cuibar, iar femelele îi urmează. De cele mai mult ori, porumbeii masculi vânează un loc pentru a pregăti adăpostul pentru pui.
Este foarte important să luați toate măsurile de siguranță, să vă asigurați că apa este proaspătă și că nu există riscul contaminării pentru a evita apariția unor probleme pentru femele.
Adăpostul trebuie să fie ferit de umezeală, deoarece aceasta este o condiție pentru apariția bolilor. Stabiliți-vă o rutină pentru curățarea permanentă și adecvată a adăpostului, și pregătiți-vă pentru apariția puilor.
4. Procesul de reproducere
Incubația durează aproximativ 17 zile, iar femela începe să depună al doilea ou la doua zile după ce l-a depus pe primul. Eclozarea începe în mod normal la 18 zile de la startul incubației. În această perioadă, porumbeii sunt foarte silențioși și este important să nu îi deranjați.
Despre sesiunea de reproducere la porumbei se spune că durează mai puțin decât în cazul altor păsări. Evident, sunt câteva lucruri la care trebuie să fiți atenți, după ce porumbeii au fost împerecheați. Alimentația adecvată este crucială în perspectiva reproducerii.
5. Depunerea ouălor
În medie, femela depune două ouă. După depunerea ouălor, la 10 zile de la împerechere, porumbeii încep perioada de incubație. Eclozarea este realizată la 15-18 zile iar în această perioadă masculul ajută femela și se așează și el pe ouă. Mai târziu, după apariția puilor, atât masculul, cât și femela, se implică în creșterea acestora.
Medic veterinar
Dr.Galatanu Diana Monica
Cuibul porumbeilor si tipul de asternut
Cuiburile pentru porumbei sunt de obicei din plastic, ceramica sau ipsos.
Cele mai potrivite pentru reproductie sunt cuiburile de ceramica, fiind de regula si cele mai adanci dintre toate modelele si astfel materialul pentru cuib se aseaza mai bine. Dezavantajul lor este ca sunt casante si se pot sparge usor.
Cuiburile de plastic sunt de obicei cele mai putin adanci, fiind ideale pentru cand nu se doreste neaparat reproductia, de exemplu la vaduvie – se manipuleaza usor si rapid atunci cand se intorc sau se scot din boxa iar riscul spargerii este nul. Se si curata cel mai usor dintre toate cuiburile.
Cuiburile de ipsos sunt des intalnite si multi crescatori le folosesc, unii si le confectioneaza singuri. Trebuie atentie la realizarea materialului pentru ca la o compozitie gresita se dezintegreaza si acopera puii cu praf alb.
Betisoarele ideale pentru cuiburi trebuie sa aiba aproximativ dimensiunea diametrului cuibului: pe cele foarte mici nu prea le cara, iar pe cele foarte mari desi le aseaza, de multe ori cad din cuib cand calca pe ele.
Tipuri de betisoare pentru cuib
• tije de tutun
• paie de ierboase
• ace de pin
• bete de la frunzele de salcam
• cotoare de la frunzele de nuc
• tulpini de mazare si fasole
• paie de matura
• crengute de pomi si arbusti (cu mentiunea ca trebuie sa fie suficient de subtiri si flexibile – crengile ceva mai groase si dure pot sparge ouale si nu se aseaza bine in cuib).
Apropo de tijele de tutun. Pasarile din orase au invatat sa-si puna in cuiburi resturi de tigara pentru ca nicotina are efect antiparazitar.
Cele mai potrivite pentru reproductie sunt cuiburile de ceramica, fiind de regula si cele mai adanci dintre toate modelele si astfel materialul pentru cuib se aseaza mai bine. Dezavantajul lor este ca sunt casante si se pot sparge usor.
Cuiburile de plastic sunt de obicei cele mai putin adanci, fiind ideale pentru cand nu se doreste neaparat reproductia, de exemplu la vaduvie – se manipuleaza usor si rapid atunci cand se intorc sau se scot din boxa iar riscul spargerii este nul. Se si curata cel mai usor dintre toate cuiburile.
Cuiburile de ipsos sunt des intalnite si multi crescatori le folosesc, unii si le confectioneaza singuri. Trebuie atentie la realizarea materialului pentru ca la o compozitie gresita se dezintegreaza si acopera puii cu praf alb.
Betisoarele ideale pentru cuiburi trebuie sa aiba aproximativ dimensiunea diametrului cuibului: pe cele foarte mici nu prea le cara, iar pe cele foarte mari desi le aseaza, de multe ori cad din cuib cand calca pe ele.
Tipuri de betisoare pentru cuib
• tije de tutun
• paie de ierboase
• ace de pin
• bete de la frunzele de salcam
• cotoare de la frunzele de nuc
• tulpini de mazare si fasole
• paie de matura
• crengute de pomi si arbusti (cu mentiunea ca trebuie sa fie suficient de subtiri si flexibile – crengile ceva mai groase si dure pot sparge ouale si nu se aseaza bine in cuib).
Apropo de tijele de tutun. Pasarile din orase au invatat sa-si puna in cuiburi resturi de tigara pentru ca nicotina are efect antiparazitar.
Hrana porumbeilor
Hrana pe care o asiguram porumbeilor trebuie sa contina aceleasi substante din care este alcatuit organismul lor. Porumbeii sunt pasari granivore si se hranesc cu graunte de cereale, seminte de leguminoase si seminte oleaginoase.
Grauntele de cereale (orzul apoi porumbul, graul, meiul, dughia, sorgul, ovazul, secara etc.) vor forma 60-70% din amestecul de hrana. Semintele de leguminioase (mazarea, mazarichea, lintea) se vor administra mai ales in perioada de crestere a puilor, in proportie de pana la 30% din amestec. Semintele de oleaginoase (floarea soarelui, canepa, inul, rapita) stimuleaza instinctul de reproducere si cresterea puilor, fiind indicate in procent de cel mult 10% din amestec.
Ratia de hrana pentru porumbei se impune sa fie alcatuita si variata. Pentru furajarea unui porumbel se considera ca este nevoie de graunte in cantitate de 1/10 din greutatea corporala. Unui porumbel , in greutate de 300 g, trebuie sa primeasca zilnic 30g furaj care sa contina cel putin 4g proteine brute, 1g lipide brute si 15g glucide. Cunoscand cantitatea de furaj necesara acestui porumbel si continutul in substante digestibile al furajelor administrate se poate trece la alcatuire ratiei lui de hrana. De exemplu grau 30%, porumb 20%, mazare 20% floarea soarelui 5%, amestec ideal 100%.
Evident consumul mediu zilnic de furaj la porumbeii grei este mai mare (70-80g/porumbel), astfel o pereche de porumbei de carne consuma anual 45-50 Kg graunte si 27 Kg furaje minerale. De asemenea consumul de furaj este mai ridicat iarna, pe frig, precum si pe timpul hranirii puilor. Amestecul cu care se hranesc porumbeii iarna, in perioada de repaus sau cand nu se reproduc si nu zboara sistematic, va avea un continut mai redus de proteine si mai sporit de glucide. Structura ratiei de hrana poate contine in acest caz, 70-80% porumb si diferite alte cereale, precum si 20-30% seminte de leguminoase.
In perioada de reproductie si de zbor trebuie sa asiguram porumbeilor furaje cu un continut mai mare de proteine si lipide, ratia de hrana incluzand: 40% porumb si alte cereale, 50% leguminoase si 10% oleaginoase.
Tineretul consuma cel mai mult furaj in perioada de varsta 5-8 saptamani, dar si dupa aceasta varsta, pana la maturizare, acest consum este un pic mai mare decat al adultilor. Dupa parasirea cuibului este indicat ca tineretul sa fie trecut intr-un compartiment separat al adapostului, unde i se puna la dispozitie amestecuri compuse din 70% porumb si alte cereale si 30% seminte de leguminoase. La fel este indicat ca o data pe saptamana sa adaugam in apa de baut,cateva picaturi de ADEVIT-vitaminele A+D3+E. De mentinonat este ca, in perioada in care puii ating varsta de de cca 2 saptamani, parintii lor incep din nou cuibaritul si de aceea, isi hranesc mai putin puii. Ori pentru dezvoltarea acestora, hranirea devine acum si mai importanta, deoarece la varsta de 8-10 zile incep sa le cresca penele. Pentru ca dezvoltarea puilor sa nu sufere, crescatorul trebuie sa intervina mai atent.
O situatie care obliga la o hranire diferentiata este naparlirea anuala, in decursul careia se innoieste penajul porumbeilor. In aceasta perioada scade rezistenta organismului fata de boli si, de aceea, furajarea impreuna cu adaparea si starea de sanatate capata o mare importanta. In consecinta, hranirea se va face cu o ratie care sa contina suficiente cereale (60%), leguminoase (35%) si oleaginoase (5%).
Dar in afara grauntelor si semintele cu care se hranesc porumbeii, trebuie sa asiguram si cantitatile necesare de substante minerale si vitamine. Daca exista posibilitatea, se vor folosi preparate vitaminice si minerale. In caz ca ele lipsesc, le vom inlocui fie cu scoici pisate, nisip grosier, var stins, sare de bucatarie, sare furajera, coji de oua pisate, Fosfomar si carbune de lemn, amestecate si asezate toate intr-un vas special. De asemenea vitaminele se pot asigura punand la dispozitia porumbeilor masa verde la discretie (loboda, frunze de papadie, spanac, salata etc). Porumbeii consuma cu mare placere verdeturile maruntite si presarate usor cu sare de bucatarie. In ce priveste consumul de apa al unui porumbel este de 30 ml/cap de porumbel, la fel de important ca si furajarea.
Medic veterinar
Dr.Galatanu Diana Monica
Labirintul geneticii
Performanta unui porumbel este determinata de totalitatea caracterelor influentate de genele Aditive si Neaditive, la care se aduna si efectele factorilor de Mediu care contribuie intr-o masura mai mare sau mai mica.
LINIA de porumbei poate fi denumita ca o Populatie restransa de porumbei, in care unul sau mai multi reproducatori valorosi poseda intre ei asemanari genetice fiind inruditi intre ei sau neinruditi intre ei, fiind izolata reproductiv cu ajutorul registrelor genealogice si care evolueaza sub influenta permanenta a selectiei.
Linii de porumbei:
Din punct de vedere al consangvinizarii aceasta poate sa se diferentieze dupa cum urmeaza:
LINIA de porumbei poate fi denumita ca o Populatie restransa de porumbei, in care unul sau mai multi reproducatori valorosi poseda intre ei asemanari genetice fiind inruditi intre ei sau neinruditi intre ei, fiind izolata reproductiv cu ajutorul registrelor genealogice si care evolueaza sub influenta permanenta a selectiei.
Linii de porumbei:
Din punct de vedere al consangvinizarii aceasta poate sa se diferentieze dupa cum urmeaza:
1. LINIA NECONSANGVINIZATA: aceasta populatie este diferita de alte populatii sau linii din punct de vedere genetic si evolueaza sub influenta selectiei pe baza performantelor, folosind doar incrucisari si evitandu-se astfel consangvinizarea. In acesta situatie toti produsii poseda un mare grad de heterozigotie (efectul heterozis).
De exemplu:
Reproductia este impartita in doua populatii (linii) diferite, iar imperecherile se fac folosind doar incrucisari intre exemplarele din aceste linii de porumbei (Fabry x J.Ryckaert) sau (Delbar x Sion) sau (Aarden x Cattrisse), etc .
Daca exista 10 porumbei din fiecare linie, deci un total de 20 de porumbei destinati reproductiei, se pot efectua o multime de combinatii intre acestia folosind dor incrucisarile si evitandu-se astfel consangvinizarea.
De exemplu:
Reproductia este impartita in doua populatii (linii) diferite, iar imperecherile se fac folosind doar incrucisari intre exemplarele din aceste linii de porumbei (Fabry x J.Ryckaert) sau (Delbar x Sion) sau (Aarden x Cattrisse), etc .
Daca exista 10 porumbei din fiecare linie, deci un total de 20 de porumbei destinati reproductiei, se pot efectua o multime de combinatii intre acestia folosind dor incrucisarile si evitandu-se astfel consangvinizarea.
2. LINIA MODERAT CONSANGVINA: in aceasta populatie coeficientul de consangvinizare (Fx) nu este mai mare de 3 % pe fiecare generatie si care deasemenea evolueaza prin selectia bazata pe performantele descendentilor.
De obicei sunt folosite imperecherile de tipul (Verisorii de gradul 2, 3) , sau (Stra-Strabunic x Nepoata).
De obicei sunt folosite imperecherile de tipul (Verisorii de gradul 2, 3) , sau (Stra-Strabunic x Nepoata).
3. LINIA CONSANGVINIZATA: este o populatie cu un numar mai restrans de exemplare, care au un grad mare al homozigotiei, iar caracterele influentate de genele Aditive sunt puternic fixate genetic, descendentii care provin din aceste linii sunt buni amelioratori si pot fi folositi pentru a imbunatati anumite caractere ale populatiei (liniei) proprii (infuzie de sange).
In acesta situatie sunt admise imperecheri de tipul: Tata x Fiica, Bunic x Nepoata, Unchi x Nepoata, Semifrate x Semisora, etc . Stichelbaut , Aarden , Wanroy , Janssen , etc .
Rase?
In acesta situatie sunt admise imperecheri de tipul: Tata x Fiica, Bunic x Nepoata, Unchi x Nepoata, Semifrate x Semisora, etc . Stichelbaut , Aarden , Wanroy , Janssen , etc .
Rase?
In ceea ce priveste o RASA de porumbei , nu exista acest lucru pana in prezent deoarece pentru a creea o Rasa este nevoie de un numar mare de exemplare, de o munca extrem de obositoare si de lunga durata, iar pentru aceasta activitate normal ar trebui sa colaboreze mai multi columbofili care sa stabileasca anumite criterii de selectie de comun acord, astfel incat rezultatul final sa fie asemenea pentru fiecare.
In acest caz dupa multe, multe generatii, descendentii trebuie sa fie asemanatori in proportie de peste 90% atat din punct de vedere fenotipic adica Forma, Culoare, Lungimea Picioarelor, Capul, Culoarea ochilor, Marimea, Greutatea, etc. cat si din punct de vedere genetic, pentru a-si putea transmite cat mai fidel caracterele generatiilor viitoare.
Din punct de vedere al performantelor acestia ar trebui sa dea randamentul maxim pentru o anumita categorie , fiind astfel selectionati de la bun inceput pentru un singur tip .
Metodele de Hranire, de Antrenamente in competitii sa fie la fel pentru tot efectivul de porumbei. Deasemenea trebuie sa fie respectata si varsta la care acesti porumbei se vor angaja in concursuri si desigur stabilirea programului de tratamente daca acestea se vor aplica, sau in caz contrar daca se stabileste un program bazat doar pe selectia naturala in care doar exemplarele cu o imunitate puternica se vor perpetua.
In acest caz dupa multe, multe generatii, descendentii trebuie sa fie asemanatori in proportie de peste 90% atat din punct de vedere fenotipic adica Forma, Culoare, Lungimea Picioarelor, Capul, Culoarea ochilor, Marimea, Greutatea, etc. cat si din punct de vedere genetic, pentru a-si putea transmite cat mai fidel caracterele generatiilor viitoare.
Din punct de vedere al performantelor acestia ar trebui sa dea randamentul maxim pentru o anumita categorie , fiind astfel selectionati de la bun inceput pentru un singur tip .
Metodele de Hranire, de Antrenamente in competitii sa fie la fel pentru tot efectivul de porumbei. Deasemenea trebuie sa fie respectata si varsta la care acesti porumbei se vor angaja in concursuri si desigur stabilirea programului de tratamente daca acestea se vor aplica, sau in caz contrar daca se stabileste un program bazat doar pe selectia naturala in care doar exemplarele cu o imunitate puternica se vor perpetua.
Performanta - Exemplu : Gene Aditive + Gene Neaditive + Mediu Special + Mediu General.
Cresterea puilor de porumbel
In cea de-a optsprezecea zi, la un interval de cateva ore, daca ouale sunt fertile, ambii pui vor iesi din oua. Parintii sunt foarte grijulii, ei nu vor lasa nici un moment puii singuri in primele 10 zile. Masculul va indeparta cojile de oua din cuib. La eclozare, greutatea puiului va fi de 70% din greutatea oului, adica 12-14g.sac
In primele 48 de ore de viata, greutatea lor se dubleaza daca parintii sunt sanatosi si pot sa-i hraneasca bine. Cand ies din ou, puii sunt acoperiti cu un puf saracacios, galbui si au nevoie de caldura parintilor. Daca parintii sunt indepartati din cuib pentru un timp, chiar si 1-2 ore, puii mor de frig. Din cei doi frati, intotdeauna unul va fi mai bine dezvoltat decat celalalt. In primele 10 zile, unul dintre parinti va incalzi puii, iar cel de-al doilea o sa-i hraneasca. Ca si clocire, parintii vor sta cu randul pe cuib.
Pentru a fi hraniti, puii scufunda ciocul adanc in ciocul parintilor, iar acestia regurgiteaza continutul gusii lor direct in ciocul puilor. In primele 10-12 zile, puii vor fi hraniti cu hrana regurgitata de parinti. In primele 5-6 zile puii primesc un fel de lapte de gusa, o masa branzoasa, faramicioasa, care se formeaza in buzunarele laterale ale gusii, foarte dezvoltate la ambii parinti. Din ziua a 6-a pana in ziua a 12-a, cantitatea de masa laptoasa scade treptat, fiind inlocuita cu hrana solida. Parintii ciugulesc semintele din hranitori sau din natura, apoi beau apa pentru a le umezi zburand spre cuib. In perioada de crestere, puii au nevoie sa fie hraniti des pentru a se dezvolta armonios, pentru a fi vigurosi, sanatosi, pentru ca penele sa creasca repede si bine. Puii sunt hraniti pe rand. Pentru ca porumbeii parinti sa nu fie nevoiti sa caute hrana, sa intarzie si puii si sa aiba de suferit, se recomanda ca in aceste perioada sa se puna hrana la discretie in adapost sau in apropierea acestuia. O singura hranire pe zi nu poate satisface nevoile nutritionale si energetice ale puilor si parintilor care, in curand, se vor pregati pentru o noua serie de pui.
In cea de-a doua saptamana de viata, puful puilor va incepe sa fie inlocuit treptat cu pene. Acestea vor arata de acum culoarea pe care porumbelul o va avea la maturitate. Puii nu vor avea intotdeauna, intocmai coloritul parintilor sau fratilor lor. Corpul este, in parte acoperit cu pene, iar ei sunt suficienti de mari pentru a se incalzi si a ramane singuri. Dupa 8-10 zile, parintii vor incepe sa-i lase, din cand in cand singuri in cuib. Astfel, vor fi obisnuiti treptat cu temperatura din adapost. Noaptea, porumbita va incalzi puii, iar in timpul zilei doar atunci cand parintii considera ca e nevoie. Daca le este frig, atunci cand parintii vin cu hrana, puii se vor baga sub aripile calde ale acestora si se vor incalzi si hrani, dupa care porumbeii vor pleca din nou dupa hrana.
In primele zile de viata, puii vor depune excrementele in cuib, iar din cea de a 6-a zi ies cu dosul peste marginea cuibului pentru a defeca. Crescatorul poate sa le curete astfel zilnic cu o spatula, sau poate pune sub cuib hartie sau carton ce va fi inlocuit de cate ori este nevoie. Unele cuibare sunt prevazute cu sertare cu plasa sau gratar pentru a facilita curatarea. Pe masura ce cresc, puii au nevoie de hrana din ce in ce mai multa. In cea de-a 4-a zi, cel mai tarziu a 7-a zi de la eclozare, se va face marcarea (inelarea) puilor. Cresterea este rapida si daca inele nu s-au pus in primele zile, mai tarziu, dupa prima saptamana de viata, vor fi foarte greu de introdus, poate chiar imposibil. Chiar si o zi intarziere poate ingreuna introducerea inelului. Fiecare pui va avea o fisa proprie pe care se va scrie numarul inelului si toate datele cu privire la provenienta, linia ascendenta si performantele acesteia. Marcarea se va face cu grija, fara a brusca puii si fara a forta intrarea inelului, pentru a nu-i fractura oasele piciorului. Toata perioada de imperechere putem spune: ouat-clocit-ingrijit doua serii de pui, dureaza 90-94 de zile, incepe de regula in prima luna de primavara si se incheie in plina vara.
In primele 48 de ore de viata, greutatea lor se dubleaza daca parintii sunt sanatosi si pot sa-i hraneasca bine. Cand ies din ou, puii sunt acoperiti cu un puf saracacios, galbui si au nevoie de caldura parintilor. Daca parintii sunt indepartati din cuib pentru un timp, chiar si 1-2 ore, puii mor de frig. Din cei doi frati, intotdeauna unul va fi mai bine dezvoltat decat celalalt. In primele 10 zile, unul dintre parinti va incalzi puii, iar cel de-al doilea o sa-i hraneasca. Ca si clocire, parintii vor sta cu randul pe cuib.
Pentru a fi hraniti, puii scufunda ciocul adanc in ciocul parintilor, iar acestia regurgiteaza continutul gusii lor direct in ciocul puilor. In primele 10-12 zile, puii vor fi hraniti cu hrana regurgitata de parinti. In primele 5-6 zile puii primesc un fel de lapte de gusa, o masa branzoasa, faramicioasa, care se formeaza in buzunarele laterale ale gusii, foarte dezvoltate la ambii parinti. Din ziua a 6-a pana in ziua a 12-a, cantitatea de masa laptoasa scade treptat, fiind inlocuita cu hrana solida. Parintii ciugulesc semintele din hranitori sau din natura, apoi beau apa pentru a le umezi zburand spre cuib. In perioada de crestere, puii au nevoie sa fie hraniti des pentru a se dezvolta armonios, pentru a fi vigurosi, sanatosi, pentru ca penele sa creasca repede si bine. Puii sunt hraniti pe rand. Pentru ca porumbeii parinti sa nu fie nevoiti sa caute hrana, sa intarzie si puii si sa aiba de suferit, se recomanda ca in aceste perioada sa se puna hrana la discretie in adapost sau in apropierea acestuia. O singura hranire pe zi nu poate satisface nevoile nutritionale si energetice ale puilor si parintilor care, in curand, se vor pregati pentru o noua serie de pui.
In cea de-a doua saptamana de viata, puful puilor va incepe sa fie inlocuit treptat cu pene. Acestea vor arata de acum culoarea pe care porumbelul o va avea la maturitate. Puii nu vor avea intotdeauna, intocmai coloritul parintilor sau fratilor lor. Corpul este, in parte acoperit cu pene, iar ei sunt suficienti de mari pentru a se incalzi si a ramane singuri. Dupa 8-10 zile, parintii vor incepe sa-i lase, din cand in cand singuri in cuib. Astfel, vor fi obisnuiti treptat cu temperatura din adapost. Noaptea, porumbita va incalzi puii, iar in timpul zilei doar atunci cand parintii considera ca e nevoie. Daca le este frig, atunci cand parintii vin cu hrana, puii se vor baga sub aripile calde ale acestora si se vor incalzi si hrani, dupa care porumbeii vor pleca din nou dupa hrana.
In primele zile de viata, puii vor depune excrementele in cuib, iar din cea de a 6-a zi ies cu dosul peste marginea cuibului pentru a defeca. Crescatorul poate sa le curete astfel zilnic cu o spatula, sau poate pune sub cuib hartie sau carton ce va fi inlocuit de cate ori este nevoie. Unele cuibare sunt prevazute cu sertare cu plasa sau gratar pentru a facilita curatarea. Pe masura ce cresc, puii au nevoie de hrana din ce in ce mai multa. In cea de-a 4-a zi, cel mai tarziu a 7-a zi de la eclozare, se va face marcarea (inelarea) puilor. Cresterea este rapida si daca inele nu s-au pus in primele zile, mai tarziu, dupa prima saptamana de viata, vor fi foarte greu de introdus, poate chiar imposibil. Chiar si o zi intarziere poate ingreuna introducerea inelului. Fiecare pui va avea o fisa proprie pe care se va scrie numarul inelului si toate datele cu privire la provenienta, linia ascendenta si performantele acesteia. Marcarea se va face cu grija, fara a brusca puii si fara a forta intrarea inelului, pentru a nu-i fractura oasele piciorului. Toata perioada de imperechere putem spune: ouat-clocit-ingrijit doua serii de pui, dureaza 90-94 de zile, incepe de regula in prima luna de primavara si se incheie in plina vara.
Medic veterinar
Dr.Galatanu Diana Monica
Bolile porumbeilor
Porumbelul este o pasare rezistenta la boli daca spatiul in care sunt adapostiti e curat, uscat, bine aerisit, luminat, iar acestia sunt hraniti corespunzator. Bolile infectioase sunt cele mai de temut, dar si acestea pot fi prevenite prin vaccinare sau tratate cu diverse tipuri de medicamente, atunci cand boala este descoperita in prima faza. Amintim, in continuare, principalele boli care pot aparea:
Variola: este o boala infecto-contagioasa, caracterizata prin eruptii nodulare pe piele si pe mucoasa buco-faringiana. Daca nodulii apar numai pe piele, sub forma unor negi, acestia se usuca singuri si cad dupa 6-7 zile de la aparitie sau se badijoneaza cu tinctura de iod. Daca eruptiile afecteaza mucoasa-faringiana pasarile vor muri asfixiate. Varioala se transmite direct si indirect, pe cale digestiva si cutanata sau prin insecte hematofoge (capsuse, tantari, etc). Pasarile clinic sanatoase, din porumbarele contaminate, se vaccineaza, iar cele afectate se izoleaza pentru tratare. Porumbeii care au fost infectati cu virusul variolic nu vor fi folositi pentru imperechere. Ei raman purtatori de virusi. Dupa vindecare vor fi sacrificati. Pentru exemplarele sanatoase, crescatorul impreuna cu medicul veterinar vor stabili ce masuri de protejare vor lua impotriva bolilor periculoase. Metoda cea mai sigura de imunizare este vaccinarea de primavara a intregului efectiv de poarumbei.
Micoplasma: este o boala infecto-contagioasa cunoscuta si sub numele de boala respiratorie cronica, aceasta aparand mai mult toamna. Pasarile tinere, cu imunitate scazuta, stresate, obosite si hranite necorespunzator sunt mai receptive. De asemenea, umezeala din adapost favorizeaza aparitia micoplasmozei. Contaminarea se face direct sau indirect, de la pasarile bolnave sau trecute prin boala si purtatoare, care elimina virusii prin secretii si excretii. Boala se transmite si prin ou, de la parinti la urmasi. Pasarile bolnave prezinta secretii nazale, respiratie grea, zgomotoasa. Mucoasele din cavitatile nazale se inflameaza si pentru a respira deschide ciocul. Sacii aerieni se pot inflama cuprinzand si pleoapele. Pasarile bolnave se izoleaza si se trateaza cu antibiotice. In prevenire este foarte importanta pastrarea igienei in adapost si alimentatie.
Ornitoza: este o boala infecto-contagioasa comuna pasarilor si omului. Sursele de infectie sunt reprezentate de pasarile bolnave si purtatoare, care elimina germenii prin secretiile nazale, materiile fecale, lichidul lacrimal si laptele de gusa. Pasarile sunt abatute, somnolente, fara pofta de mancare, au o sete exagerata, diaree, jetaj (secretii nazale), respiratie dificila, cu ciocul deschis, pleoapele inflamate si lipite, stranuta si isi freaca insistent capul. Mortalitatea este ridicata, in special in randul puilor. Tratamentul consta in administrarea de antibiotice.
Salmoneloza: este o boala infecto-contagioasa produsa de salmonele si se poate prezenta in 3 forme: forma digestiva, sangvina sau nervoasa. In cazurile grave poate aparea si o forma mixta in care cele trei forme se combina. Forma digestiva apare cand salmonele patrund in peretele intestinal unde, in 4-5 zile, apare o inflamatie puternica, urmata de diare apoasa, urat mirositoare, galben-verzuie, abundenta. Forma sangvina apare cand salmonelele ajung din peretele intestinal in sange, se fixeaza pe organele interne unde apar umflaturi galben-verzui. Forma nervoasa apare cand salmonelele ajung in maduva spinarii si in creier si apar diverse forme de paralizii. Toate formele au ca urmare moartea pasarilor. Transmiterea bolii se face prin contact direct cu porumbeii straini, purtatori de germeni, pe cale digestiva sau prin ouale infectate. Formele usoare se pot trata cu medicamente administrate in apa de baut. Prevenirea se face prin mentinerea curateniei in adapost, hranirea corespunzatoare etc. Pasarile afectate chiar si cu forme usoare se vor izola si se va face o curatenie minutioasa a adapostului, urmata de dezinfectie. Deoarece pasarile tratate raman purtatoare de salmonele, se recomanda sacrificare.
Trichomonoza: este o boala infectioasa cunoscuta si sub numele de "malai", cel mai des intalnita in randul porumbeilor. Simptomele sunt vizibile intotdeauna la pasarile mature. Daca porumbelul e supus unui anume stres si imunitatea organismului scade, numarul de tricomonade creste si pasarea este afectata, nu mai sunt la fel de vioi, au penajul zburlit, nu au pofta de mancare, dar au o sete exagerata si daca au pui, le dau si acestora multa apa, infectata. Puii sunt cei mai sensibili la boala, atunci cand acestea (tricomonadele) sunt in numar mare. Boala se mai numeste ''malai'' pentru ca la nivelul mucoasei buco-faringiale se pot observa depuneri galbene. Medicamentele se administreaza in apa de baut, respectand dozajul.
Paramixoviroza: este o boala infectioasa care se transmite direct de la un porumbel la altul, sau indirect, transmisa prin utilaje infectate, asternut etc. Boala poate evolua lent, fara manifestari de boala la inceput si poate evolua acut, cu moarte in cateva zile sau subacut, pe o perioada de 2-3 saptamani. Simptome prezente: diaree lichida, jetaj, stranut, lacrimare, tumefierea pleoapelor, are penajul zburlit, aripile lasate, apar tulburari nervoase, tremuraturi ale corpului, torsiuni ale gatului si capului. Pasarile cu forme usoare se pot vindeca. Paramixoviroza este o boala care se poate preveni prin campanii de vaccinari (in februarie-marite si august-septembrie).
Coccidioza: este cunoscuta mai mult ca o boala a mizeriei si umezelei, care afecteaza in special tineretul. Toti porumbeii sunt purtatori coccidii, dar cei maturi pot dezvolta imunitate impotriva bolii. Daca adapostul e pastrat curat si uscat, boala nu se va instala. Pasarile afectate de coccidioza prezinta urmatoarele simptome: diaree, uneori hemoragica, sunt abatute, au penajul zburlit, au o sete exagerata, iar la femele se intarzie ouatul. Pentru a preveni boala se va evita intrarea pasarilor in contact cu excrementele prin folosirea gratarelor, administrarea hranei numai in vase si nu direct pe pardoseala sau sol. Dupa diagnosticare, medicul veterinar va recomanda medicamentul si dozele potrivite pentru tratarea pasarilor.
Hexamitiaza: este o boala intestinala care apare mai ales la puii recent intarcati, vara si toamna. Boala se manifesta prin fecale muco-apoase, uneori sangvinolente, urat mirositoare. Pasarile sunt abatute, nu mananca si beau multa apa. Boala se trateaza cu medicamente administrate in apa.
Parazitozele intestinale: porumbeii se pot infesta cu viermi intestinali ciugulind diverse insecte care sunt gazde intermediare ale acestor paraziti. Crescatorul poate remarca prezenta viermilor in fecalele porumbeilor. Pasarile infestate cu paraziti intestinali devin abatute, slabesc, stau cu penele zburlite, sunt somnolente, au apetit scazut si fecale diareice. Tratarea este simpla, se folosesc antihelmintice procurate de la farmacii veterinare. Dehelmintizarea intregului efectiv de pasari se face obligatoriu primavara, inaintea perioadei de imperechere.
Variola: este o boala infecto-contagioasa, caracterizata prin eruptii nodulare pe piele si pe mucoasa buco-faringiana. Daca nodulii apar numai pe piele, sub forma unor negi, acestia se usuca singuri si cad dupa 6-7 zile de la aparitie sau se badijoneaza cu tinctura de iod. Daca eruptiile afecteaza mucoasa-faringiana pasarile vor muri asfixiate. Varioala se transmite direct si indirect, pe cale digestiva si cutanata sau prin insecte hematofoge (capsuse, tantari, etc). Pasarile clinic sanatoase, din porumbarele contaminate, se vaccineaza, iar cele afectate se izoleaza pentru tratare. Porumbeii care au fost infectati cu virusul variolic nu vor fi folositi pentru imperechere. Ei raman purtatori de virusi. Dupa vindecare vor fi sacrificati. Pentru exemplarele sanatoase, crescatorul impreuna cu medicul veterinar vor stabili ce masuri de protejare vor lua impotriva bolilor periculoase. Metoda cea mai sigura de imunizare este vaccinarea de primavara a intregului efectiv de poarumbei.
Micoplasma: este o boala infecto-contagioasa cunoscuta si sub numele de boala respiratorie cronica, aceasta aparand mai mult toamna. Pasarile tinere, cu imunitate scazuta, stresate, obosite si hranite necorespunzator sunt mai receptive. De asemenea, umezeala din adapost favorizeaza aparitia micoplasmozei. Contaminarea se face direct sau indirect, de la pasarile bolnave sau trecute prin boala si purtatoare, care elimina virusii prin secretii si excretii. Boala se transmite si prin ou, de la parinti la urmasi. Pasarile bolnave prezinta secretii nazale, respiratie grea, zgomotoasa. Mucoasele din cavitatile nazale se inflameaza si pentru a respira deschide ciocul. Sacii aerieni se pot inflama cuprinzand si pleoapele. Pasarile bolnave se izoleaza si se trateaza cu antibiotice. In prevenire este foarte importanta pastrarea igienei in adapost si alimentatie.
Ornitoza: este o boala infecto-contagioasa comuna pasarilor si omului. Sursele de infectie sunt reprezentate de pasarile bolnave si purtatoare, care elimina germenii prin secretiile nazale, materiile fecale, lichidul lacrimal si laptele de gusa. Pasarile sunt abatute, somnolente, fara pofta de mancare, au o sete exagerata, diaree, jetaj (secretii nazale), respiratie dificila, cu ciocul deschis, pleoapele inflamate si lipite, stranuta si isi freaca insistent capul. Mortalitatea este ridicata, in special in randul puilor. Tratamentul consta in administrarea de antibiotice.
Salmoneloza: este o boala infecto-contagioasa produsa de salmonele si se poate prezenta in 3 forme: forma digestiva, sangvina sau nervoasa. In cazurile grave poate aparea si o forma mixta in care cele trei forme se combina. Forma digestiva apare cand salmonele patrund in peretele intestinal unde, in 4-5 zile, apare o inflamatie puternica, urmata de diare apoasa, urat mirositoare, galben-verzuie, abundenta. Forma sangvina apare cand salmonelele ajung din peretele intestinal in sange, se fixeaza pe organele interne unde apar umflaturi galben-verzui. Forma nervoasa apare cand salmonelele ajung in maduva spinarii si in creier si apar diverse forme de paralizii. Toate formele au ca urmare moartea pasarilor. Transmiterea bolii se face prin contact direct cu porumbeii straini, purtatori de germeni, pe cale digestiva sau prin ouale infectate. Formele usoare se pot trata cu medicamente administrate in apa de baut. Prevenirea se face prin mentinerea curateniei in adapost, hranirea corespunzatoare etc. Pasarile afectate chiar si cu forme usoare se vor izola si se va face o curatenie minutioasa a adapostului, urmata de dezinfectie. Deoarece pasarile tratate raman purtatoare de salmonele, se recomanda sacrificare.
Trichomonoza: este o boala infectioasa cunoscuta si sub numele de "malai", cel mai des intalnita in randul porumbeilor. Simptomele sunt vizibile intotdeauna la pasarile mature. Daca porumbelul e supus unui anume stres si imunitatea organismului scade, numarul de tricomonade creste si pasarea este afectata, nu mai sunt la fel de vioi, au penajul zburlit, nu au pofta de mancare, dar au o sete exagerata si daca au pui, le dau si acestora multa apa, infectata. Puii sunt cei mai sensibili la boala, atunci cand acestea (tricomonadele) sunt in numar mare. Boala se mai numeste ''malai'' pentru ca la nivelul mucoasei buco-faringiale se pot observa depuneri galbene. Medicamentele se administreaza in apa de baut, respectand dozajul.
Paramixoviroza: este o boala infectioasa care se transmite direct de la un porumbel la altul, sau indirect, transmisa prin utilaje infectate, asternut etc. Boala poate evolua lent, fara manifestari de boala la inceput si poate evolua acut, cu moarte in cateva zile sau subacut, pe o perioada de 2-3 saptamani. Simptome prezente: diaree lichida, jetaj, stranut, lacrimare, tumefierea pleoapelor, are penajul zburlit, aripile lasate, apar tulburari nervoase, tremuraturi ale corpului, torsiuni ale gatului si capului. Pasarile cu forme usoare se pot vindeca. Paramixoviroza este o boala care se poate preveni prin campanii de vaccinari (in februarie-marite si august-septembrie).
Coccidioza: este cunoscuta mai mult ca o boala a mizeriei si umezelei, care afecteaza in special tineretul. Toti porumbeii sunt purtatori coccidii, dar cei maturi pot dezvolta imunitate impotriva bolii. Daca adapostul e pastrat curat si uscat, boala nu se va instala. Pasarile afectate de coccidioza prezinta urmatoarele simptome: diaree, uneori hemoragica, sunt abatute, au penajul zburlit, au o sete exagerata, iar la femele se intarzie ouatul. Pentru a preveni boala se va evita intrarea pasarilor in contact cu excrementele prin folosirea gratarelor, administrarea hranei numai in vase si nu direct pe pardoseala sau sol. Dupa diagnosticare, medicul veterinar va recomanda medicamentul si dozele potrivite pentru tratarea pasarilor.
Hexamitiaza: este o boala intestinala care apare mai ales la puii recent intarcati, vara si toamna. Boala se manifesta prin fecale muco-apoase, uneori sangvinolente, urat mirositoare. Pasarile sunt abatute, nu mananca si beau multa apa. Boala se trateaza cu medicamente administrate in apa.
Parazitozele intestinale: porumbeii se pot infesta cu viermi intestinali ciugulind diverse insecte care sunt gazde intermediare ale acestor paraziti. Crescatorul poate remarca prezenta viermilor in fecalele porumbeilor. Pasarile infestate cu paraziti intestinali devin abatute, slabesc, stau cu penele zburlite, sunt somnolente, au apetit scazut si fecale diareice. Tratarea este simpla, se folosesc antihelmintice procurate de la farmacii veterinare. Dehelmintizarea intregului efectiv de pasari se face obligatoriu primavara, inaintea perioadei de imperechere.
Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica
Dr.Coline Walker
Atentie acest material contine 60 de pagini!
Terapia cu antibiotice la porumbei
Terapia cu antibiotice la porumbei si antibiorezistenta
În urma monitorizărilor prin antibiograme a principalilor agenţi bacterieni patogeni la porumbei, în ultimii 7 ani, în cadrul Laboratorului de Diagnostic în patologia aviară Romvac, s-au evidenţiat următoarele:
– În urma folosirii îndelungate şi adesea abuzivă a antibioticelor, nivelul antibiorezistenţei a crescut.
– S-a constatat creşterea semnificativă a rezistenţei la antibiotice a E. Coli (care în trecut era combătut folosind cu succes antibiotice „uzuale”).
– Se remarcă rezistenţa deosebită a Pseudomonas aeruginosa.
– Aminoglicozidele (Gentamicină, Neomicină, Spectinomicină). Ceftiofur şi Colistinul îşi păstrează per total eficienţa asupra bacteriilor gram negative: Salmonella, E. Coli etc., datorită faptului că nu se absorb decat în proporţie redusă, de la nivel intestinal, nu au dat naştere la multe tulpini rezistente, această caracteristică limitand utilizarea lor în stările patologice cu manifestare septicemică, fiind utile doar în infecţiile intestinale (enterite – diaree).
– Se remarcă efectul convenabil al asociaţiilor de antibiotice cu acţiune sinergică.
– Macrolidele (eritromicină, tylosin, tilvalosin) şi tetraciclinele (oxitetraciclină, clortetraciclină, tetraciclină, doxiciclină) au un efect redus antimicrobian, mai mult se vor utiliza pentru efectul micoplasmocid (singure) sau în asociere cu alte antibiotice pentru a le potenţa efectul antimicrobian.
– Avand în vedere creşterea alarmantă a antibiorezistenţei (în special a E. Coli) se recomandă administrarea simultană a unor asociaţii de antibiotice sinergice (Enrofloxacin + Colistin, Lincomicin + Spectomicin, Amoxiciclină + Colistin, Fosfamicină + Tylosin, Doxiciclină + Tylosin etc.) cu spectru larg şi efect sistemic (pe cat posibil şi micoplasmocid) şi rotirea periodică a acestora (o clasă de antibiotice cu alta).
– De regulă, antibioticele se vor administra pe o perioadă de 3 – 5 zile (excepţie în cazul Salmonelozei = 7 – 10 zile sau Chlamidiozei – Ornitoză = 30 zile).
REGULI OBLIGATORII:
– Pentru prevenirea eşecurilor terapeutice, întotdeauna, la baza tratamentelor cu antibiotice trebuie să stea monitorizarea prin antibiograme a sensibilităţii acestora.
– Pentru refacerea florei intestinale, după fiecare tratament cu antibiotice se vor administra probiotice (Kefir – iaurt caucazian asociat cu Vita – B Complex).
– Intotdeauna se vor respecta dozele terapeutice indicate de producător (ideal exprimate în mg. substanţă activă/kg greutate vie/zi, exprimare mult mai corectă decat spre exemplu: x grame produs / litru apă / zi, datorită diferenţelor mari de consum de apă în funcţie de starea fiziologică şi temperatura mediului).
Spectrul terapeutic al principalelor antibiotice utilizate la porumbei :
Legendă:
S = sensibil
MS = moderat sensibil
R = rezistente
inj = dacă e injectat
i = are doar activitate intestinală (nu absoarbe din intestin)
s.a. = substanţă activă
g.v. = greutate vie
În urma monitorizărilor prin antibiograme a principalilor agenţi bacterieni patogeni la porumbei, în ultimii 7 ani, în cadrul Laboratorului de Diagnostic în patologia aviară Romvac, s-au evidenţiat următoarele:
– În urma folosirii îndelungate şi adesea abuzivă a antibioticelor, nivelul antibiorezistenţei a crescut.
– S-a constatat creşterea semnificativă a rezistenţei la antibiotice a E. Coli (care în trecut era combătut folosind cu succes antibiotice „uzuale”).
– Se remarcă rezistenţa deosebită a Pseudomonas aeruginosa.
– Aminoglicozidele (Gentamicină, Neomicină, Spectinomicină). Ceftiofur şi Colistinul îşi păstrează per total eficienţa asupra bacteriilor gram negative: Salmonella, E. Coli etc., datorită faptului că nu se absorb decat în proporţie redusă, de la nivel intestinal, nu au dat naştere la multe tulpini rezistente, această caracteristică limitand utilizarea lor în stările patologice cu manifestare septicemică, fiind utile doar în infecţiile intestinale (enterite – diaree).
– Se remarcă efectul convenabil al asociaţiilor de antibiotice cu acţiune sinergică.
– Macrolidele (eritromicină, tylosin, tilvalosin) şi tetraciclinele (oxitetraciclină, clortetraciclină, tetraciclină, doxiciclină) au un efect redus antimicrobian, mai mult se vor utiliza pentru efectul micoplasmocid (singure) sau în asociere cu alte antibiotice pentru a le potenţa efectul antimicrobian.
– Avand în vedere creşterea alarmantă a antibiorezistenţei (în special a E. Coli) se recomandă administrarea simultană a unor asociaţii de antibiotice sinergice (Enrofloxacin + Colistin, Lincomicin + Spectomicin, Amoxiciclină + Colistin, Fosfamicină + Tylosin, Doxiciclină + Tylosin etc.) cu spectru larg şi efect sistemic (pe cat posibil şi micoplasmocid) şi rotirea periodică a acestora (o clasă de antibiotice cu alta).
– De regulă, antibioticele se vor administra pe o perioadă de 3 – 5 zile (excepţie în cazul Salmonelozei = 7 – 10 zile sau Chlamidiozei – Ornitoză = 30 zile).
REGULI OBLIGATORII:
– Pentru prevenirea eşecurilor terapeutice, întotdeauna, la baza tratamentelor cu antibiotice trebuie să stea monitorizarea prin antibiograme a sensibilităţii acestora.
– Pentru refacerea florei intestinale, după fiecare tratament cu antibiotice se vor administra probiotice (Kefir – iaurt caucazian asociat cu Vita – B Complex).
– Intotdeauna se vor respecta dozele terapeutice indicate de producător (ideal exprimate în mg. substanţă activă/kg greutate vie/zi, exprimare mult mai corectă decat spre exemplu: x grame produs / litru apă / zi, datorită diferenţelor mari de consum de apă în funcţie de starea fiziologică şi temperatura mediului).
Spectrul terapeutic al principalelor antibiotice utilizate la porumbei :
Legendă:
S = sensibil
MS = moderat sensibil
R = rezistente
inj = dacă e injectat
i = are doar activitate intestinală (nu absoarbe din intestin)
s.a. = substanţă activă
g.v. = greutate vie
Autor: Dr. Cătălin Tudoran
Probiotice pentru porumbei
PROBIOTIC =”microorganisme vii, care, atunci cand sunt administrate in cantitati corespunzatoare, confera un plus de sanatate gazdei“.(F.A.O)
La fel ca in viata de zi cu zi, in corpul fiecarei fiinte, fie ea animal, pasare sau om exista o permanenta lupta intre bine si rau, respectiv bacterii bune(probiotice) si bacterii rele – distrugatoare, invazive, ucigatoare.
Aceasta asociere care s-a creat de-a lungul existentei si evolutiei speciilor, intre bacterii pro si organismele cu sange cald a fost conditionata de nevoia ambelor parti de a convietui reciproc, bacteriile avand nevoie de temperatura favorabila (caldura) pentru a creste, gazda in schimb beneficiaza de ajutor in procesul digestiei, in prelucrarea substantelor hranitoare.
Aceasta simbioza functioneaza pana cand intervin schimbari la gazda ce influenteaza populatia bacteriana din intestin. Stresul, schimbarile de dieta, terapia cu antibiotice modifica populatia de bacterii benefice, rezultatul fiind alterarea capacitati gazdei de a digera hrana si de a se autoapara de boli ale intestinului.
Porumbeii, rasele specializate in principiu chiar si in cele mai bune adaposturi, cu cele mai bune ingrijiri, sunt subiectul unor diversi factori de stres – lansari, concursuri, expozitii, frig, umezeala, curenti, naparlire, reproductie, boli bacteriene si virale , etc.
Aceasta inseamna un dezechilibru in privinta florei intestinale scazand bacteriile bune in detrimentul celor invazive, producatoare de boli (Salmonelle, E.coli, Candida etc). Organismele care se gasesc in mod normal in intestinul unui animal sanatos nestresat se numesc PROBIOTICE (bios=viata). Antibioticele folosite la tratamentul diferitelor afectiuni distrug toate colniile de pe intestin atat cele rele cat si cele benefice digestiei.
Cum actioneaza probioticele?
Foarte simplu, ele produc acid lactic, hidrogen peroxidic si alte substante care tin agentii patogeni sub control, limitandu-le inmultirea datorita mediului acid produs. PH-ul unui intestin sanatos este usor acid. La infectia cu E.coli acesta devine alcalin. Tot ce acidifiaza intestinul va crea un mediu ostil pt E.coli, Candida, Trichomonas si acestia nu vor supravietui. Vechea practica de a pune in apa otet de mere se bazeaza pe acelasi efect otetul fiind acid acetic. Acidul lactic produs de bacteriile probiotice induc exact acelasi efect.
Prin tratarea pasarilor cu probiotice populam intestinul cu bacterii benefice, care prin activitatea lor restabilesc sanatatea.
Stimuleaza apetitul. Se pare ca probioticele refac apetitul pasarilor bolnave. Experimente s-au facut pe pui de papagali la care li s-au administrat probiotice din 2 in 2 zile – rezultatul cu 14% mai grei la intarcare decat lotul martor netratat.
Stimuleaza imunitatea. Datorita incidentei tot mai mari a bolilor VIRALE inclusiv in Romania de genul ADENO, CIRCO, HERPES, boli ce nu se trateaza cu antibiotice, ele distugand celulele natural killer, bursa lui fabricius, timusul, pancreasul, ficatul – lasand organismul porumbeilor tineri in special fara aparare. Folosirea probioticelor asigura tapitarea efectiva a intestinelor cu un biofilm ce incetineste patrunderea virusurilor cu tropism intestinal sa invadeze tot corpul si sa produca boala.
Combat diarea. In majoritatea cazurilor, probioticele sunt folosite pentru profilaxia diareei. Antibioticele omoara, pe langa bacteriile care determina aparitia unei boli, si bacteriile benefice ale tubului digestiv. O scadere a bacteriilor benefice poate duce la diaree. Administrarea unor suplimente probiotice (sub forma de capsule, pudra sau lichid) poate ajuta la inlocuirea bacteriilor benefice pierdute si astfel poate fi prevenita diareea.
La fel ca in viata de zi cu zi, in corpul fiecarei fiinte, fie ea animal, pasare sau om exista o permanenta lupta intre bine si rau, respectiv bacterii bune(probiotice) si bacterii rele – distrugatoare, invazive, ucigatoare.
Aceasta asociere care s-a creat de-a lungul existentei si evolutiei speciilor, intre bacterii pro si organismele cu sange cald a fost conditionata de nevoia ambelor parti de a convietui reciproc, bacteriile avand nevoie de temperatura favorabila (caldura) pentru a creste, gazda in schimb beneficiaza de ajutor in procesul digestiei, in prelucrarea substantelor hranitoare.
Aceasta simbioza functioneaza pana cand intervin schimbari la gazda ce influenteaza populatia bacteriana din intestin. Stresul, schimbarile de dieta, terapia cu antibiotice modifica populatia de bacterii benefice, rezultatul fiind alterarea capacitati gazdei de a digera hrana si de a se autoapara de boli ale intestinului.
Porumbeii, rasele specializate in principiu chiar si in cele mai bune adaposturi, cu cele mai bune ingrijiri, sunt subiectul unor diversi factori de stres – lansari, concursuri, expozitii, frig, umezeala, curenti, naparlire, reproductie, boli bacteriene si virale , etc.
Aceasta inseamna un dezechilibru in privinta florei intestinale scazand bacteriile bune in detrimentul celor invazive, producatoare de boli (Salmonelle, E.coli, Candida etc). Organismele care se gasesc in mod normal in intestinul unui animal sanatos nestresat se numesc PROBIOTICE (bios=viata). Antibioticele folosite la tratamentul diferitelor afectiuni distrug toate colniile de pe intestin atat cele rele cat si cele benefice digestiei.
Cum actioneaza probioticele?
Foarte simplu, ele produc acid lactic, hidrogen peroxidic si alte substante care tin agentii patogeni sub control, limitandu-le inmultirea datorita mediului acid produs. PH-ul unui intestin sanatos este usor acid. La infectia cu E.coli acesta devine alcalin. Tot ce acidifiaza intestinul va crea un mediu ostil pt E.coli, Candida, Trichomonas si acestia nu vor supravietui. Vechea practica de a pune in apa otet de mere se bazeaza pe acelasi efect otetul fiind acid acetic. Acidul lactic produs de bacteriile probiotice induc exact acelasi efect.
Prin tratarea pasarilor cu probiotice populam intestinul cu bacterii benefice, care prin activitatea lor restabilesc sanatatea.
Stimuleaza apetitul. Se pare ca probioticele refac apetitul pasarilor bolnave. Experimente s-au facut pe pui de papagali la care li s-au administrat probiotice din 2 in 2 zile – rezultatul cu 14% mai grei la intarcare decat lotul martor netratat.
Stimuleaza imunitatea. Datorita incidentei tot mai mari a bolilor VIRALE inclusiv in Romania de genul ADENO, CIRCO, HERPES, boli ce nu se trateaza cu antibiotice, ele distugand celulele natural killer, bursa lui fabricius, timusul, pancreasul, ficatul – lasand organismul porumbeilor tineri in special fara aparare. Folosirea probioticelor asigura tapitarea efectiva a intestinelor cu un biofilm ce incetineste patrunderea virusurilor cu tropism intestinal sa invadeze tot corpul si sa produca boala.
Combat diarea. In majoritatea cazurilor, probioticele sunt folosite pentru profilaxia diareei. Antibioticele omoara, pe langa bacteriile care determina aparitia unei boli, si bacteriile benefice ale tubului digestiv. O scadere a bacteriilor benefice poate duce la diaree. Administrarea unor suplimente probiotice (sub forma de capsule, pudra sau lichid) poate ajuta la inlocuirea bacteriilor benefice pierdute si astfel poate fi prevenita diareea.
Cand folosim probioticele:
1. dupa tratamentul cu antibiotice
2. premergator unui stres – gen expozitie, concurs.
3. scaderea apetitului
4. aparitia fecalelor diareice
5. combaterea bolilor virale – ADENO-COLI
Cele mai importante probiotice:
– Lactobacili (lapte acru, iaurt, kefir)
– Bifidobacteri
– Saccharomyces boulardii (drojdii)
– Streptococcus thermophilus
– Enterococcus faecium
Probioticele sunt considerate ca fiind sigure deoarece bacteriile continute de acestea constituie o parte normala a tractului digestiv.
1. dupa tratamentul cu antibiotice
2. premergator unui stres – gen expozitie, concurs.
3. scaderea apetitului
4. aparitia fecalelor diareice
5. combaterea bolilor virale – ADENO-COLI
Cele mai importante probiotice:
– Lactobacili (lapte acru, iaurt, kefir)
– Bifidobacteri
– Saccharomyces boulardii (drojdii)
– Streptococcus thermophilus
– Enterococcus faecium
Probioticele sunt considerate ca fiind sigure deoarece bacteriile continute de acestea constituie o parte normala a tractului digestiv.
Autor: Dr. Cătălin Tudoran